Vrajala stupida-Traiesti?

Traiesti?


Te-ai intrebat vreodata de ce traiesti? Te-ai intrebat vreodata daca ai vreun scop? Majoritatea probabil ca zic nu, la ce-mi trebuisc astfel de intrebari? Si sti ca au dreptate? La ce bun, cand ai mostenit o avere de miliarde de dolari si ai o functie importanta care iti asigura toata viata? La ce bun daca poti trai foarte usor din cersit si poti locui foarte bine si in tufisuri? La ce bun sa-ti faci un scop cand oricum nici macar nu sti cine esti. Si totusi toti spun ca traiesc. Dar de ce spun ca traiesc? Doar pentru faptul ca respira si mananca? Atunci si-au gasit cel mai prost argument. Unii se gandesc ca vor sa "traiasca"� mai intens, ca vor senzatii tari. Si traiesc clipe de extaz dupa o doza de heroina. Dar stiu ei oare cum este cu adevarat sa fii in extaz? Se poate compara aceasta clipa de placere cu starea euforica dupa atingerea unui scop pentru care ai muncit toata viata? Nu cred. Si totusi spun ca traiesc". Altii se sinucid pentru ca s-au saturat de viata. Dar ce au trait pana acum? S-au trezit dimineata au mers la servici fiindca trebuie, au gandit strictul necesar si au legat cateva vorbe fara sens. Nu au evoluat cu nimic. Au ramas aceleasi fiinte ignorante. Intr-un cuvant nu au trait.
Poate ca viata e scurta. Poate ca e ceva mai lunga. Sau poate ca e vesnica ori nu exista deloc. Fie ca gandesti subiectiv sau obiectiv viata e aceasi pentru toti. Un lucru infinit de care nimeni nu se bucura. Pierzi zilele degeaba si cand afli ca nu mai ai mult de trait regreti si vrei sa recuperezi timpul pierdut. Dar nu are rost. Trebuie sa traiesti clipa atunci cand ai ocazia sa traiesti fiecare zi ca si cand ar fi ultima, sa-ti dai dreptul de a afla de ce. Si chiar daca ar exista un Zeu atotputernic care a creat viata, chiar daca totul a inceput dintr-un simplu praf de stele, trebuie sa te gandesti de ce, sau macar sa ai un scop pentru care sa lupti. Abia atunci cand ti-ai cladit propriile convingeri, cand ai incetat sa-i privesti admirativ pe alti si sa vrei sa fi ca ei, cand ai transformat sperantele desarte in reusite, intr-un cuvant, cand ti-ai atins scopul si ti-ai format un raspuns la acel "de ce?", abia atunci poti sa-ti pui streangul de gat si sa strigi "Traiesc!" Pentru ca atunci, in acea clipa ai gasit sensul acelui lucru neinteles numit existenta pe care l-ai studiat indelung. Pentru ca in acea clipa chiar nu mai are rost sa mergi mai departe. Si sti de ce? Pentru ca abia atunci ai facut imposibilul si chiar atunci ai mers pana la final.
Si poate ca unii inca se mai uita nedumeriti in oglinda, stand cu funia de gat. Daca ati aflat tot ce trebuie, daca ati atins vre-un scop, taiati picioarele scaunului ce inca va mai sprijina si strigati, cu ultimele forte:

"Traiesc!"